16 februarie 2007
Dragii nostri,
Ieri Sebi a scapat de ghipsul de pe piciorul stang. Evident ca a fost un moment tragic, orice lucru cu care Sebi s-a obisnuit ii provoaca suparare atunci cand este inlaturat. Noi l-am tot pregatit in ultimile zile spunandu-i ca vom scoate ghipsul. In plus, incepusem sa il ajutam sa mearga, tinandu-l ca pe un copil care face primii pasi. Si a fost OK cu mersul. Dar nu a fost OK cu demontarea ghipsului. Sebi nu voia, pur si simplu sa se desparta de el. Pe toata perioada in care l-a purtat, am incercat si sa-i desenam pe el sau sa scriem ceva. Nu a fost chip: “A mea! A lu’ ‘Ebi! Nu qie la ghip!” Cam astea erau replicile lui daca incercam sa scriem pe ghips. Asadar, ieri, dupa 2 saptamani si jumatate, am scapat pana la urma de ghips. Plansete cat cuprinde. Apoi doctorul ne spune ca sa nu ne asteptam ca Sebi sa mearga imediat, ca pot trece chiar mai mult de 3 saptamani ca el sa mearga. Ei bine, doctorul ortoped s-a inselat. Tare de tot. Cred ca era vorba de 3 minute nu de 3 saptamani. Cum am ajuns inapoi acasa, cine misuna prin casa? Ati ghicit, era Sebi. Un pic cam impleticit, dar progresand cu fiecare pas. Drept rasplata si pentru ca era frumos afara (mda, se mai intampla sa apara soarele la Bruxelles) am iesit in parc Malou, la lebede. A fost super. Sebi a mers numai singur. Nu a vrut sa fie tinut de mana, nu a vrut in carut, si se supara daca il tineam de gluga. A fost independent.
Tot ieri, am avut controlul saptamanal: analizele sunt OK, medicatia ramane ca in ultima saptamana. Adica e bine. Si ne gandim la revenirea acasa. Suntem nerabdatori. De azi (16 feb) in 4 saptamani Sebi si Irina vor fi acasa.
Sa aveti un weekend fain,
Horatiu