Sebi's blog

Dragii nostri,
l-am tuns pe Sebi. Avand in vedere gradul de “dificultate” al operatiunii este si asta o stire, si inca una tare. Ce mai tragedie! A inceput sa planga inca de cand l-am pus in scaunel. Si a plans cat l-am tuns (eu am fost mesterul frizer), apoi a plans si la dus (alta chestie tragica cu care nu se impaca, el preferand baia in cadita) si a mai plans si muuult dupa… Sper sa nu primim vreo reclamatie de la “le Roseau” pentru zgomotul produs… Poate ca va veti gandi de ce oare nu am incercat sa-l linistim intai pe Sebi si apoi sa-l tundem. Din pacate nu merge. Chiar daca il linistesti, de indata ce revii la ce ai de facut incepe iar. Dupa tuns si baita, i-am pus desene animate (“Cars” e unul din titlurile lui preferate) si i-a trecut supararea. Desi ni se parea ca look-ul sau era super asa cu zulufi, a trebuit totusi sa-l tundem pentru ca transpira si ii ramanea perisorul ud. Si cum trebuie sa ne ferim de orice raceala sau infectie inainte de transplant scurtarea parului ne poate feri de neplaceri. Ii voi face poze si le voi pune pe site.

Sebi a fost cam constipat zilele astea. Se pare ca de la noul lapte (Heparon Junior) care este foarte bine absorbit. Si din acest motiv nu prea mai ramane nimic de eliminat. Dar am cerut un consult azi pe problema constipatiei. Si, surpriza, ne-a primit chiar profesorul De Ville, chirurgul care il va opera pe Sebi. Ne-a prescris un medicament pentru constipatie, si apoi ne-a spus ca se incearca totusi programarea operatiei pentru luna decembrie. In acest fel se va scurta sederea noastra aici (asta daca totul e bine, Doamne ajuta sa fie asa!), mai ales ca cei de aici au inteles ca Sebi a lasat acasa un fratior de care ii este foarte dor.

Cei de acasa ne-au sunat si ne-au zis ca Toni e bine, a mai crescut (10,9kg la 8 luni si jumatate) si ca are deja 2 dintisori. Sebi inca nu a ajuns la 10 kg dar se apropie. Suntem convinsi ca dupa transplant va recupera treptat perioada asta in care a crescut putin mai incet.

Am pus o noua galerie foto cu imagini de aici. In felul acesta nu mai incarc newsletter-ul si sper sa nu mai patesc asa cum s-a intamplat cu cel anterior cand la multi nu a ajuns iar la altii a ajuns de mai multe ori.

Zilele acestea nu am avut analize programate. Nici eu si nici Sebi. Urmatoarele sunt anuntate pentru joi 23 noiembrie. Eu echografie abdominala, iar Sebi va avea RMN si biopsie pentru pata colorata de pe genunchiul drept. Amandoua se vor intampla sub anestezie. Asta inseamna ca joi zmeul va ramane peste noapte in spital si va fi monitorizat 24h. Dar in weekend vom fi (speram) impreuna. Nu stim inca daca avem ceva pentru vineri programat. Mai sunt inca multe teste de facut, pentru amandoi. Dar aici toate analizele sunt programate. Si ti se spune ca trebuie sa te prezinti la o anumita ora la un anumit cabinet. Si pana acum, s-au cam tinut de programari. Timpii de asteptare au fost foarte mici. Si in general (desi am constatat ca Saint-Luc nu este un spital pediatric asa cum am crezut initial) cam in fiecare zona de asteptare exista un mic loc de joaca pentru copii (joculete, masinute, papusi, carticele etc.). In felul asta micutii nu se plictisesc. Iar Sebi e incantat sa descopere noi jucarii.

Si aici la “le Roseau” exista langa receptie o camera de joaca. De multe ori, Sebi cere sa coboram aici ca el sa se joace. Sunt imagini la Galerie foto 2.

In rest ne-am cam adaptat vietii de aici. Am fost prin oras putin sa cascam ochii. E frumos, destul de curat si de ordonat. Dar Bruxelles e populat de oameni de toate natiile. Am aflat ca aproximativ 60% dintre locuitori sunt arabi. Hm… Parca e totusi capitala Europei… Un lucru e foarte neplacut aici si sper sa nu se intample asa si acasa dupa aderarea la UE: toate se inchid devreme. Daca constati ca ai ramas fara paine sau altceva dupa ora 7 seara, ai incurcat-o. La fel, duminica TOTUL e inchis, iar sambata au program scurt. Deschise sunt doar pravaliile detinute in general de turci. Norocul nostru e ca in piata in care se afla “le Roseau” este o astfel de pravalie. Adica daca nu ajungem cumva la Cora pentru aprovizionare avem aproape (are deschis zilnic de la 9 la 20:30) o bacanie pentru necesitati imediate. O alta mare problema sunt locurile de parcare. Dar spatiile destinate parcarii sunt respectate strict si nu veti gasi masini abandonate ca prin Bucuresti.

Aerul aici e super. Parca am fi la munte. Poate chiar mai bine decat unele zone montane de acasa. Din acest motiv, Sebi are parte de doua ture de plimbare pe zi (cat nu e in spital, evident). Desi ne aflam cu doar 5 grade latitudine mai la nord, clima este foarte diferita. Noaptea sau dimineata devreme ploua, de cele mai multe ori este vant (20-25 km/h cu rafale de pana la 50km/h conform meteorologilor). In general cerul e acoperit de nori (cel putin de 2 saptamani de cand sunt aici) dar mai apare si soarele din cand in cand.

Inchei aici, inainte sa ma acuzati ca v-am impuiat capul cu tot felul de chestii. Dar apropierea momentului transplantului ma cam agita…

Azi l-am cunoscut şi pe profesorul Jean de Ville de Goyet, chirurgul care îl va opera pe Sebi. A fost o întâlnire scurtă, dar pozitivă. Ne-a spus încă o dată că se încearcă programarea operaţiei în luna decembrie, dar că este puţin complicat pentru că e nevoie de 2 echipe de chirurgi, de 2 săli de operaţie şi de multă logistică.

Azi am incheiat o zi mai dificila. Dupa cum v-am spus, a inceput evaluarea medicala completa a lui Sebi pentru transplant. Si cand spun completa, sa stiti ca asa e. Am facut deja (de luni si pana azi) analize de sange (luni dimineata si in seara asta), echografie abdominala, electrocardiograma, radiografii pulmonare si lombare, urocultura (astea au fost luni), apoi cardio-echografie, endoscopie (astea au fost marti) si electroencefalograma (azi). In plus pentru evaluarea rinichilor medicii au facut si diureza pentru 24 de ore. Adica i-au montat lui Sebi un saculet in care facea pipi ca sa vada cat elimina in 24h. Pentru ca saculetul montat luni a avut scapari (Sebi nu prea e cooperant) a fost demontat marti dimineata, inainte de implinirea celor 24h. Si au montat altul marti seara, care a stat ok pe toata perioada de 24h. Luni sera l-am putut lua cu noi pe Sebi, in camera inchiriata la pensiune. Dar marti nu, pentru ca a fost anesteziat general pentru endoscopie, motiv pentru care a trebuit monitorizat 24h. Ba mai mult, pustiul a avut montata o punte venoasa (branula) pe manuta dreapta prin care i-au administrat glucoza. Iar monitorizarea a inclus masurarea tensiunii arteriale, a temperaturii rectale, ascultarea inimioarei la fiecare 4h. Fix. Irina l-a vegheat toata noaptea, iar drept rasplata a primit un pupic de la Sebi.

Acum Sebi doarme (e trecut de 11 seara). A adormit singur (de obicei il adoarme unul din noi mangaindu-l) A fost foarte fericit ca a scapat de firele legate de el si ca a putut pleca din spital. Desi sectia de pediatrie arata mai mult ca o gradinita (voi reveni cu descrieri despre Saint-Luc) s-a cam plictisit in rezerva lui pentru ca saculetul de colectare a urinii si cu tubul perfuziei il incomodau mult si ii limitau libertatea de miscare. Cum am venit in camera, a sorbit un biberon de lapte (pe care il primim din Spital, e un lapte special: Heparon) si apoi a cerut sa mearga in camera de joaca a pensiunii. Cu toata bucuria lui de moment, e cam suparat pe noi. Probabil pentru ca nu intelege stresul la care e supus zilnic… Si in plus nu e acasa. Desi am incercat sa reproducem cat mai mult din mediul cu care e obisnuit. Cred ca ii lipsesc prietenii. Aseara tarziu, inainte sa adoarma, in rezerva din sa din spital, incepuse sa-i enumere: Toni (fratiorul), Uca (Luca), Ada, Ana (Anisia), Adei (Andrei, finicul nostru), Tei-Tei (Tea), Bela (Isabela) si toti ceilalti. Ii e dor de toti.

Mai are programate o multime de analize si teste: oftalmologie (vineri), stomatologie (nu va fi operat decat daca dintisorii lui sunt perfect sanatosi pentru ca cariile sunt o sursa de infectii post-transplant), RMN abdominal, RMN cranian si inca multe altele pe care nu le stim inca.

Incepe si evaluarea mea ca donator. La ora la care cititi mesajul eu voi fi facut deja analize de sange, electrocardiograma, masurarea volumului si a debitului pulmonar. Si mai sunt deja programate pentru saptamana viitoare echografie abdominala, echografie cardiaca, RMN si inca multe altele.

Voi continua zilele astea cu noi informatii.

Vedere asupra cladirii principale a “Cliniques Universitaire Saint-Luc” si a pasarelei care leaga pensiunea “le Roseau” cu spitalul. Este o fotografie facuta de la fereastra camerei noastre.

Imagini din rezerva lui Sebi, de marti dupa ce s-a trezit din anestezie cand deja avea montate perfuzia si sacul colector de urina se gasesc in Galeria Foto 2.

Am aflat azi ca e posibil ca transplantul sa aiba loc inainte de sfarsitul anului, pe la mijlocul lunii decembrie. Dar sunt inca multe chestiuni care pot influenta momentul cel mare. Cand aflam va anuntam.

Dragii noştri,
Am ajuns cu bine, după un drum lung şi destul de obositor. Dar miercuri seara conform planului de drum eram deja în Bruxelles. Am rezolvat cazarea (stăm la “le Roseau”, pensiunea spitalului), avem un apartament de două camere, mic dar suficient.
Ieri, 10 noiembrie, au venit cu avionul şi Sebi cu Irina. Puştiul a fost încântat de zbor, nu ştia cum să explice mai repede (evident pe limba lui) cum a călătorit.
Sebi pare să se acomodeze bine. Luni, la ora 9 începem investigaţiile în Spital. După aceea doctorii ne vor face programarea pentru transplant.
Cu legătura la internet e un pic mai greu. Dar este foarte aproape de noi un NetCafe unde am găsit înţelegere şi pot să vin cu laptopul nostru ca să pot actualiza pagina de web şi să trimit newsletter-ul.