13 februarie 2007
A.M.R. (au mai ramas) mai putin de 5 saptamani pana la intoarcerea acasa!
Dragii nostri, iata ca dupa doua saptamani de tacere revin cu vesti calde din Bruxelles. Nu e prima oara cand trece atat timp intre newsletter-e dar sper sa ne intelegeti. Si precis o veti face dupa ce veti citi urmatoarele.
Sebi are (cum altfel?!) o evolutie buna: enzimele hepatice si bilirubina sunt in domeniul normal de valori, de mancat mananca binisor (la subiectul mancare este mereu loc de mai bine), a luat in greutate si… are un picior in ghips(!), ca doar asa ii sade bine unui baietel sanatos.
Dar sa le luam pe indelete: acum doua saptamani ne jucam prin casa (vreme urata, á la Belgique, ar trebui sa le exportam niste soare si grade Celsius). Si asa cum ne jucam, la un moment dat a venit si momentul tzopaielii. Si tzopaind (Sebi in pat, noi pe langa, tinand-ul de maini), la un moment dat au aparut plansetele si tipetele. Sa nu credeti ca Sebi sarea pe pat ca pe saltelele alea de sarituri acrobatice. Nu. El doar isi misca putin piciorusele, practic fara sa se desprinda de pat. Ce sa fie, ce sa fie? Pai nu mai folosea un picior dupa faza asta, iar orice incercare de al face sa stea in picioare aducea si plansete. Deci o vizita urgenta la ortopedie-urgente (ca doar locuim langa un spital polivalent). L-au palpat doi medici, fara sa gaseasca ceva, iar al treilea nu prea a fost sigur de prezenta unei fracturi asa ca a recomanda sa facem “X-Rays”. Radiografiile au scos la iveala o mica fisura in tibie chiar deasupra gleznei. Indicatia: imobilizarea piciorului cu un ghips pentru 2,5 saptamani, adica pana pe 15 feb. Credeti ca un ghips care se intinde pe piciorul stang de jos de la degete pana deasupra genunchiului este vreun impediment in pofta de joaca si de mobilitate a lui Sebi? Ei bine, NU! Ghispul nu l-a oprit sa se tarasca precum o rama, sau pe fund. Nici sa coboare de pe pat sau sa urce pe pat. Si cu acest prilej ne-am perfectionat si mersul “labe” (asa ii spune el mersului in 4 labe). Revenind la partea medicala, fisura osului le-a dat de gandit doctorilor care il supravegheaza pe Sebi. Au verificat imediat si vitamina D. Calciul se verifica la fiecare control, si este in limite normale, dar vitamina D nu intra in protocolul de asistenta post-transplant. Iar acum le pare rau ca nu au verificat vit.D mai din timp. Asa ca la analizele de joia trecuta (8 feb.) au verificat si a iesit cam mica, nu grav dar mica. Asa ca la lista consistenta de medicamente pe care le ia Sebi s-a adaugat si vit.D.
Tot joia trecuta, doctorii ne-au spus ca sunt multumiti de evolutia lui Sebi si ca daca totul merge ca pana acum, vom putea pleca acasa putin mai devreme decat ne asteptam. Asa ca acum ne facem planurile de intoarcere. Daca totul e OK si nu intervine ceva, Sebi & Irina revin in Romania vineri, 16 martie, cu avionul (deja am rezolvat cu biletele) iar eu la vreo 3 zile dupa (cel mai probabil luni 19 martie, seara tarziu).