Sebi's blog

Mami: Ia spune-i lui Tati ce ai facut!
Sebi: Pe’ka qema la liba!
Tati: Ce?
Sebi: Pe’ka qema la liba! La guua. Iamiam. Âde ‘Ebi hahaha!
Tati: A, a plecat crema la limbă, adică ai mâncat. Am înţeles, a fost bună şi acuma râzi. Bravo. Şi ce ai mâncat?
Sebi: Qema nino. Bun. Maai veeei?
Tati: Crema Danonino. Şi mai vrei?
Sebi: Nu. Papa Tati Mami.
Mami: Nu Puiule, Mami şi Tati mănâncă pui. Vrei şi tu?
Sebi: Mami, vea ‘Ebi pui!

Dragii noştri, cam aşa arată conversaţiile cu Sebastian cel Vorbăreţ. Am mai spus-o, vocabularul lui Sebi creşte cu o viteza uimitoare. Dar să vedem ce s-a mai întâmplat în ultima săptămână!
Diareea ce ne stresa a trecut, odată cu infecţia cu rotavirus. Sperăm că pentru totdeauna! La controlul medical de joi (25 ian) Sebi a avut rezultate în domeniul normal. Şi pentru că a luat şi în greutate şi se prezintă bine din punct de vedere medical, am fost informaţi că numărul controalelor medicale se reduce de la două la unul singur pe săptămână. Asta da, veste bună! S-a redus şi doza unora din medicamente, alt semn că ficăţelul îi funcţionează normal.
În Galerie foto 2 am mai adăugat câteva imagini. După cum veţi vedea din ultimile 2 fotografii, Sebi are (iar!) un nou look: tuns la ZERO. Cât a fost spitalizat, după transplant, din cauză că a stat mult în pat, pe spate, pe ceafă i-a apărut o mică cheliuţă, în formă de semilună. Din acest motiv l-am tuns şi apoi ras pentru ca părul să crească uniform.

Ei, şi acum pentru că mulţi ne întreabă ce mai face Toni, fraţiorul lui Sebi, rămas acasă la Bucureşti pe mâini foarte bune, am pregătit o galerie foto si cu el. Ne e foarte dor de el, iar fiecare fotografie primită de acasă ne emoţionează. L-am lăsat bebeluş şi îl vom găsi băieţel. Deşi Toni va împlini primul anişor abia pe 6 martie, el deja merge, mănâncă foarte bine, face la oliţă şi e sănătos, slavă Domnului! Imaginile sunt aici.

Sebi: Nu peca!
Tati: Sebi, s-a făcut târziu, Cititorul trebuie să plece…
Sebi: Nu peca. Fino ‘napoi. Hai, fino!
Tati: E târziu…
Sebi (aproape plângând): Pa, pa.

Am cosmetizat putin pagina de noutati, si am rearanjat posturile astfel incat cele mai vechi sunt in josul paginii iar cele noi sunt sus. Cred ca in acest fel va fi mai usor de citit.
Cei care doresc sa primeasca pe email stiri despre Sebi trebuie sa trimita un mesaj cu subiectul SUBSCRIBE la adresa newsletter@alagille.ro. Nu folositi insa aceasta adresa pentru corespondenta cu noi. Odata abonati la newsletter, veti primi mesajele de la noi de pe adresa alagille@alagille.ro.

Dragii nostri,

N-am scris despre noi de aproape doua saptamani, dar asta nu inseamna ca am disparut. De la newsletter-ul anterior s-au intamplat cateva lucruri bune, dar si unul mai putin grozav. Incep cu vestea proasta: in noaptea de 10/11 ianuarie la Sebi a debutat o diaree cumplita. Cauza, am aflat-o cateva zile mai tarziu, era o infectie cu rotavirus, foarte la moda aici. Acasa nu am auzit de rota. Am avut si nopti in care Sebi avea serii de scaune lichide la 3-5 minute, timp de circa o ora. Nici nu apucam sa-l schimbam bine, ca iar se auzea zgomotul specific unui scaun moale. Am avut chiar o noapte in care am schimbat 3 asternuturi de pat, pentru ca scaunele prea lichide s-au scurs pe langa scutece. E a doua infectie cu rotavirus, prima fiind cea din spital de Craciun. Am aflat insa ca recidiva e normala si ca copiii se autoimunizeaza dupa cele doua infectii cu rota.

In pofida diareei si a poftei de mancare diminuate, la ultimile analize (joi 18 ian) enzimele care descriu functia hepatica erau toate in domeniul normal, pentru prima oara la Sebi. Asta e o veste grozava. In weekend, Sebi si-a recapatat apetitul si si-a intarit cheful de joaca si de vorba. Vorbeste extraordinar de mult, evident pe limba lui, stalcind cuvinte. Dar vocabularul ii creste si ne trezim ca ne tranteste cate o expresie exact la momentul potrivit, fara ca noi sa-l fi invatat sa foloseasca acea expresie. De exemplu, intr-o zi, Irina statea in bucatarie pe scaunul pe care sta de obicei Sebi atunci cand mancam. Si pentru ca voia sa stea el la masa, ii zice Irinei: “a opate!”, adica “la o parte!”. Si nu e singura expresie, sunt nenumarate, imposibil de transcris intr-un mesaj de email. Insa pentru un neavizat, cuvintele rostite de Sebi sunt “pata-pata”, adica harcea-parcea…

Multi se intreaba cum e cicatricea lui Sebi. In Galeria foto 2 gasiti cateva imagini cu cicatricea. Este perfecta, sunt sigur ca nu se va mai vedea mare lucru din ea in curand. Se inroseste doar atunci cand plange. In imaginea cu caluseii eram la plimbare in Brupark, iar in urmatoarele doua in una din plimbarile zilnice dintre doua ploi, in Place Carnoy, piata in care se afla pensiunea unde locuim.

Azi am fost la Biserica Sf. Nicolae, unde am vazut ceva extraordinar: Stiti cum multi copii, mai ales cei mici se plictisesc pe perioada slujbei religioase. Aici, au la dispozitie un mic locsor de joaca (cei foarte mici ca Sebi, de ex.) iar ceilalti, mai maricei (sa zicem peste 4 ani) participa la o cateheza. Aici invata si le sunt explicate evenimente si invataturi din Biblie. Tot aici, copii din comunitatea romana au sambata cursuri de limba si literatura romana, geografia si istoria Romaniei, limbile engleza si franceza.

Apropo de limbi straine, aici unde stam sunt organizate gratuit si special pentru straini cursuri de limba franceza pe care eu si Irina le frecventam saptamanal. In acest fel ne-am imbunatatit abilitatile de comunicare in franceza bruseleana.

Toate cele bune,
Horatiu

Bine v-am regasit!
Sper ca acest newsletter nu a venit prea repede, ca sunt doar doua zile de la cel anterior. Nu va spun acum nimic despre evolutia clinica (care e pozitiva). Dar, in weekend-ul ce a trecut am petrecut cu Sebi momente deosebit de placute. Am fost ieri la plimbare in Parc Malou, un parc din apropiere si pe al carui lac salasluiesc lebede, rate, gaste, pescarusi si alte pasari “de balta” (deh, vremea asta ciudata á la Bruxelles ne-a permis sa iesim). Am mai fost noi in acest parc si inainte de transplant, dar acum am venit pregatiti sa hranim pasarile. Iar bucuria a fost imensa de ambele parti: lebedele & Co. au fost incantate ca au primit hrana, iar Sebi a fost mai mult decat incantat sa le hraneasca, sa le vada de foarte aproape si sa ni le descrie pe limba lui. Un lucru insa Sebi nu a facut: nu a renuntat la ultima felie de paine, pastrand-o pentru el. Fotografii gasiti in Galerie Foto 2.
Va las sa admirati imaginile si sa descoperiti diferentele in culoarea pielii lui Sebastian inainte si dupa transplant.
Toate cele bune,

Horatiu