21 mai 2007
Dragii nostri,
bine v-am regasit.
N-am mai scris de muuuult, stiu, nu avem nici o scuza… O sa va spun doar ca de multe ori mi-am propus sa mai trimit cateva randuri despre Sebastian, dar zmeii astia doi (Sebi si Toni, frate-su’) sunt “atomici” tare. Nu stiu alti copii cum sunt, dar astia doi ne doboara! (Asta e un lucru pozitiv, nu ne plangem). Deci, cum spuneam, tot timpul fac ceva sa ne tina ocupati. Daca nu dorm nu poti face nimic cu ei in apropiere. Iar cand dorm, noi (eu si Irina) cadem lati.
Daca va amintiti, acum doua luni cand ne-am intors acasa, analizele lui Sebi nu erau grozave. Intre timp situatia s-a imbunatatit, iar acum totul este (aproape) bine. Acum o saptamana, pe 15 mai, s-au implinit 5 luni de la transplant. Si tot saptamana trecuta, s-au facut doua luni de cand suntem acasa. In aceste doua luni Sebi a evoluat pozitiv. Mananca, invata si face tot felul de lucrui noi (cele mai multe sunt tot felul de giumbuslucuri haioase), il imita pe frate-su, vorbeste muuuuult si aproape in continuu. In general ne intelegem cu el pentru ca e destul de ascultator. Uneori, insa, e mai greu sa intelegem noi ce vrea el pentru ca limba sebiana nu e foarte usoara, avand inca multe cuvinte stalcite. In ce priveste relatia dintre el si fratiorul mai mic, si aici treaba s-a mai imbunat. Se caftesc mai putin dar atunci cand o fac este de la egal la egal pentru ca Sebi a luat in greutate, iar Toni are un echilibru bun si merge bine.
La inceputul lui iulie vom pleca la Bruxelles pentru control. La cum s-a comportat Sebi in ultima vreme, speram sa fie totul bine si din punct de vedere clinic. Aici, il verificam periodic: analize de sange la doua saptamani (pana dupa pasti le faceam saptamanal). Iar daca totul e bine, frecventa controalelor se va reduce. Va vom tine, insa, la curent (sper ca mai des). Pana atunci, va pupam si s-auzim de bine!
Horatiu
P.S. Multumim din suflet, inca o data, tuturor celor care au facut posibila insanatosirea lui Sebastian.