Archive for December 2006

29 decembrie 2006

Am incercat sa avem un Craciun asa cum ne-au urat toti. Din pacate nu prea l-am simtit asa… Oricat am incercat, faptul ca Sebi e in spital inca si ca Toni e departe de noi, la Bucuresti, nu prea te lasa sa te gandesti la Sarbatori. Dar promitem ca la urmatorul Craciun, in 2007, vom fi reuniti acasa in familie si vom avea un Craciun minunat.
In seara asta Sebi va implini doua saptamani de la transplant. Eu sunt optimist si sustin in continuare ca evolutia sa este buna, desi exista si vesti mai putin bune. Cam din seara de Ajun a aparut febra. Asta se adauga la infectia cu rotavirus contactata aici in spital. Deci, temperatura oscilanta (37 … 39 C), un pic de diaree si pofta de mancare diminuata constituie tabloul zilnic. Apoi valorile enzimelor hepatice din biochimia sangelui (se fac zilnic analizele) s-au cam alterat, motiv pentru care miercuri 26 dec Sebi a beneficiat de o biopsie (punctie) hepatica. Cand a venit rezultatul (ieri, pe 28) medicii a tras concluzia ca este un “mic sindrom de respingere” – expresia lor. Ne-au zis ca nu e grav, ca toti pacientii receptori de organe trec prin aceasta faza si ca sunt pregatiti sa-i faca fata. Asa ca Sebi are parte de medicamente noi. E bine ca faza asta de respingere a aparut cat Sebi este spitalizat pentru ca a putut fi diagnosticat mai usor, credem noi.
Sebi este inca izolat, in sensul ca nu are voie sa paraseasca rezerva din cauza prezentei rotavirus-ului. Treaba asta il cam deprima, el cerand mereu afara. Incercam sa-i mentinem tonus-ul cu jucarii, cu desene animate, cu carticele potrivite varstei lui (ii place tare mult sa citeasca), cu puzzle (e in stare sa faca puzzle de 4 sau de 6 piese) sau ii aducem in rezerva o tricicleta (din dotarea sectiei in care e internat). Irina petrece cu piticul cam 20-22 h din 24. In rest a mai stat bunica (mama mea) cu el. Dar bunica (Kooka –  cum ii spune Sebi) se va intoarce la Bucuresti, sambata. Iar pentru ca deja sunt suficient de mobil (ma mai tine putin cicatricea) imi voi reintra in drepturi.

Sarbatori fericite tuturor, sa aveti un An Nou mai bun,
La Multi Ani!

Horatiu

22 decembrie 2006

Am actualizat Galeria foto 2. Acum il puteti vedea pe Sebi, dupa operatie.

20 decembrie 2006

As putea sa zic: “Smoookin’!”. (Expresia personajului interpretat de Jim Carey in filmul “The Mask”). Sau as putea sa gem si sa icnesc… Ambele descriu starea de dupa operatie.

Bine v-am regasit!
Poate mai repede decat ne asteptam. Irina mi-a adus laptopul in rezerva ca sa scriu eu newsletterul. Va mai retin un pic cu chestii despre mine (cat de egoist!). Asteptarea dinaintea operatiei este foarte grea. Dar, in noaptea premergatoare, am primit ceva care sa ma relaxeze si sa pot dormi. A fost OK. Vineri la 6 dimineata s-a dat desteptarea. Igiena (dus cu un sampon special ce contine un dezinfectant, izobetadina). Apoi drumul catre sala de operatie. Anestezia… Hm, asta n-a functionat asa cum ne asteptam. Trebuia sa fie epidurala. Dar din cauza ca am scolioza (vertebre apropiate) tubuletul magic si adormitor nu a intrat… Dar erau pregatiti si cu alternative, asa ca dupa cam 15 min dormeam ca un bebe. Si cand au venit mama si Irina sa ma viziteze la terapie intensiva am avut impresia ca trecuse doar un minut. Dar mi-au spus ca eu terminasem operatia, ca au extras un fragment de ficat in stare perfecta si ca il montau la Sebi. Asta era pe la 15:00. Si am dormit pana sambata cand m-au adus in rezerva. Morfina pentru controlul durerii este facatoare de minuni. Dar n-o primesti decat cateva zile. Si de luni sunt pe cont propriu. Durerea este asemenea unei febre musculare abdominale cumplite. Insa te adaptezi usor. Si cu controlul respiratiei o scoti la capat. Duminica m-am sculat din pat prima oara si am facut cativa pasi. Acu’ ma descurc singur. Iar pentru ca evolutia post-op e buna au zis ca ma vor externa joi.

Inchei cu egoismul aici si va aduc si informatiile despre Sebi. Pentru cei care n-au rabdare sa citeasca pana la sfarsit, pe scurt, E BINE!
El a intrat in operatie pe cand a mea era in toi. A iesit vineri seara din operatie. Pentru ca evolutia sa era ok, l-au adus in rezerva chiar de duminica, dupa numai 40h de terapie intensiva. Am fost invatati de medici de aici ca durerea lui abdominala este mai mica, pentru ca la varsta asta nu prea au muschii abdominali dezvoltati, deci sa nu ne facem griji. Luni l-am vazut si eu. UAU! Ochisorii lui nu mai sunt galbeni! Albul ochilor sai este alb, ca la un alt copil. Si palmutele sunt albe. Evolutia lui este in general buna. Desi nu prea are pofta de mancare, mai mananca cat de cat. In schimb s-a ales cu o enterocolita… Deci diaree, mofturi la mancare. Dar va trece. Analizele de sange arata indreptarea parametrilor legati de ficat. Deja bilirubina lui este de la 18 mg/dl pre-op la 5,4 mg/dl, azi. Adica bine. Peste cateva minute urc iar la el. Abia astept sa-l vad.

Am vrut initial sa inchei aici mesajul. Dar am fost sus la Sebi. L-am vazut! E un dragut! M-a intampinat cu o carte in manute si mi-a zis: “Tati, titi telu”. Adica ceva de genul: tati, uite carticica cu trenul. E vorba de o carticica primita de la un prieten care ne-a vizitat in spital si de care Sebi e super incantat.

Celor care intra deja in vacanta le urez sa se odihneasca, sau daca nu, macar sa se bucure de ea. Iar tuturor, sa va aduca Mosul ceva maret, asa cum lui Sebi i-a adus deja: un ficat sanatos. Sarbatori fericite tuturor!

Horatiu

15 decembrie 2006

ora 13.30
Stiu ca v-ati obisnuit sa primiti mesajele numai de la Horatiu, dar veti accepta desigur si un mesaj de la mine.
Asa cum v-a spus Horatiu, ieri au fost internati si pregatiti pentru transplant. Desigur o zi destul de grea pentru noi toti dar acum, daca privesc in urma, a fost o zi buna, cu micile ei intimplari haioase pe care speram sa le povestim intr-o zi razind. Dar noaptea a fost destul de grea si pentru noi si cred ca si pentru Sebi care parca a simtit ceva. A fost foarte agitat toata noaptea iar dimineata cind a adormit mai bine a fost sculat pentru baita, pentru verificari, tinut nemancat… o bucurie. Pe Horatiu l-am condus la sala de operatii in jurul orei 7. Apoi pe la ora 11 l-au chemat si pe Sebi. L-am tinut in brate la anestezie si practic l-am vazut (pentru prima oara) cum se moleseste si miscarile ii devin haotice. Apoi a adormit iar eu am plecat paingand. In sala de linga noi erau foarte multe capete de chirurgi aplecate peste o masa. Am aflat ca acolo este Horatiu. Dar atat. Acum suntem acasa (eu si bunica) si asteptam cu nerabdare un semn despre unul din cei doi pui ai mei. Pentru ca azi l-am simtit si pe Horatiu ca pe un “puiut”.
ora 15.00
Au sunat ca Horatiu aproape a terminat, il inchid si Sebi deja asteapta ficatelul. La 16.00 l-au dus pe Hory in Sala de terapie intensiva. Cind ne-am dus la el s-a trezit si cu o voce slaba a intrebat “Ebi?”
Era bine, totul parea ok, toate semnele vitale foarte bune, echografia abdominala arata ca circulatia in artera hepatica este buna. Totul era ca la carte, Slava Domnului. Coordonatoarea de transplant i-a zis ca are un ficat frumos, ca a avut mare grija de el.
ora 19.30
Am iesit intimplator pe culoar si am fost intrebate daca l-am vazut pe Sebi. Am zburat la el si l-am gasit dormind linistit. A venit o asistenta care ne-a explicat totul, pe scurt Sebi este perfect. Asa s-a exprimat. Echografia abdominala arata si la el ok. La 2h de la transplant l-au extubat si a respirat singur foarte bine. A avut o noapte buna… Dimineata am aflat primul semn ca ficatul functioneaza. Bilirubina a scazut de la 18 la 8 in doar citeva ore. Si stiti ce? Se vede, in special in albul ochilor. A facut un picut de febra, 37.5 dar am inteles ca post operator nu-si fac probleme decit de la 38.5 in sus. Acum i-am lasat pe amindoi dormind si am zburat sa va dau repede aceste vesti bune.
Va pupam si va multumim pentru tot.

Irina

P.S. Stiu ca Horatiu va scria mult mai poetic dar ma grabesc sa nu se inchida la internet. Promit sa va scriu si eu mai poetic data viitoare. Sau pina atunci poate Horatiu sa-si reia acest bun obicei. O noapte buna tuturor.