Archive for January 2007

6 ianuarie 2007

Salutare tuturor!
Iata ca revin cu un nou newsletter, mai repede decat speram. S-au adunat, insa, atatea chestiuni noi incat nu pot rabda sa se implineasca saptamana ca sa scriu un nou mesaj.

Asadar, prima si cea mai importanta chestiune este ca Sebi a fost externat miercuri, pe 3 ian 2007. La momentul in care redactam newsletterul din 2 ianuarie, aveam o banuiala ca Sebi va parasi spitalul dar n-am vrut sa zic hop inainte de a sari. Analizele (si nu numai) sunt pe o tendinta catre normalitate. In plus, in ultimile 2-3 zile de spitalizare Sebi a fost foarte vesel, jucaus, a mancat bine, fiecare din acestea fiind un motiv pentru externare. Incetase si carantina lui Sebi, asa ca “acasa cu noi!”.

Odata ajuns acasa (acasa inseamna la Le Roseau, pensiunea unde suntem cazati si care este foarte aproape de spital) Sebastian “s-a dezlantuit”! Vocabular nou si in continua crestere (pe langa cuvinte noi, apar si propozitii deja), un tonus excelent (s-ar juca in continuu s-au s-ar plimba peste tot si e mereu pus pe sotii) si un apetit cu care noi nu am fost obisnuiti la Sebi. Acum Sebi gusta si manaca putin din tot ce vede la noi, chiar daca tocmai a mancat ceva, iar daca ii apare in vizor vreo chestie care ii place nu scapi de el pana nu ii dai. In afara de lapte (‘ate) ii place sa consume sunca (‘uca), branza (bada), iaurt Danonino (nino), crema de vanilie (qema), paine cu margarina (piine aiga) sau mici (miti) – de fapt chiftelute din carne de pui cu dovlecei si morcovi formate ca niste mititei pentru ca asa ii plac lui Sebi. Evident ca dupa masa merge un suc de fructe: “Ebi bea ucu paiu” adica “Sebi bea sucul cu paiul”. Asta e o alta noutate, faptul ca poate sa bea cu paiul. Pana acum rontaia paiul in dintisori sau cel mult sufla in el. Poate pentru unii aceste detalii par niste nimicuri dar pentru noi si pentru evolutia lui Sebi inseamna foarte mult. Sebastian are de recuperat multe si incet-incet va reusi, sunt sigur.

Acasa fiind, Sebi va fi insa sub control medical strict pana la mijlocul lunii martie. In fiecare saptamana are doua controale medicale: luni la gastro-enterologie pediatrica si joi la chirurgie. Fiecare vizita la medic include si analize de sange prin care sunt monitorizate functia hepatica si imunosupresia. In functie de valorile inregistrate se dozeaza unele din medicamente. In plus, Sebi are un caietel (jurnal) in care medicii ne scriu pentru fiecare saptamana dozele medicamentelor si in care noi trecem valorile temperaturii si tensiunii arteriale pe care le masuram de doua ori pe zi, dimineata si seara. In alta ordine de idei, si cicatricea lui Sebi arata foarte bine, e perfect inchisa si curata, asa ca am primit unda verde si la baita. Precis nu il doare ci doar il mananca uneori. Insa e o mancarime locala si care va trece in curand, nu e ca mancarimea permanenta din piele pe care o avea inainte de transplant datorita bilirubinei acumulata in tesuturi.

Dupa ce perioada de trei luni de supraveghere medicala se va incheia, ne vom intoarce acasa, la Bucuresti. Asta se va intampla, probabil, la sfarsitul lui martie.

Toate cele bune,
Horatiu

2 ianuarie 2007

La multi ani, tuturor!
Sper ca v-ati distrat bine de Revelion si ca ati inceput bine noul an.
Noi am stat in rezerva lui Sebi pana la miezul noptii ca sa-l pupam odata cu intrarea in noul an. Dar cum Piticul dormea oricum de pe la zece seara, dupa pupaturi ne-am retras fiecare in patul sau. Ne-am culcat cu un gand bun. Starea lui Sebi se imbunatateste incet incet. Anul l-am inceput bine, as putea zice: ieri, pe 1 ianuarie, Sebi a fost extrem de activ si de jucaus. I-a fost demontata perfuzia (a ramas doar puntea venoasa pe unde i se ia sange in fiecare dimineata pentru analize). Asa ca liber de fire si tubulete Sebi s-a plimbat ieri prin holul de la intrarea in spital si a fost superincantat. Apoi si azi am facut o mica plimbare: Sebi a avut programata o echografie abdominala dupa care nu ne-am intors imediat in rezerva ci am mai zabovit prin holul de la parter. Mai mult decat atat, Piticul a inceput sa ceara din sandwich-urile noastre. Daca ne vede mancand cere si el, chiar daca abia si-a “sorbit” biberonul. Il incanta jambonul, cascavalul si fripturicile la cuptor. Sa nu credeti, insa, ca rade tot! Doar ciuguleste si el, dar ne bucura schimbarea in apetitul sau. Cauza cresterii poftei de mancare ar putea fi, totusi, unul din medicamentele antireject administrate in ultimile zile. Ieri Sebi a consumat nu mai putin de 6 biberoane de lapte, totalizand 1260 ml, pe langa ce a mai ciugulit si de la noi. Va reamintesc ca inainte de transplant Sebi cu greu putea fi convins sa consume 3-4 biberoane cu lapte. Revenind la evolutia parametrilor legati de ficat, dupa micul sindrom de respingere de acum o saptamana pentru care i s-a administrat un medicament pe baza de cortizon, de vreo 2-3 zile treaba merge incet dar sigur catre normalitate. Nici febra nu a mai aparut. Apetitul e bun, tonusul de asemenea. Spuneam intr-unul din mesajele anterioare ca Sebi face puzzle cu 4 sau 6 piese. Era putin ajutat. Acum le face absolut singur si atenteaza deja la puzzle-ul cu 9 piese. Este foarte prezent: aude tot, imita aproape orice si pe oricine. A invatat chiar putina franceza (bodju – bon jour) si putina rusa de la vecinul de rezerva, Maxim (sau Maki cum ii spune Sebi).

Un an bun tuturor
Horatiu