20 ianuarie 2007
Dragii nostri,
N-am scris despre noi de aproape doua saptamani, dar asta nu inseamna ca am disparut. De la newsletter-ul anterior s-au intamplat cateva lucruri bune, dar si unul mai putin grozav. Incep cu vestea proasta: in noaptea de 10/11 ianuarie la Sebi a debutat o diaree cumplita. Cauza, am aflat-o cateva zile mai tarziu, era o infectie cu rotavirus, foarte la moda aici. Acasa nu am auzit de rota. Am avut si nopti in care Sebi avea serii de scaune lichide la 3-5 minute, timp de circa o ora. Nici nu apucam sa-l schimbam bine, ca iar se auzea zgomotul specific unui scaun moale. Am avut chiar o noapte in care am schimbat 3 asternuturi de pat, pentru ca scaunele prea lichide s-au scurs pe langa scutece. E a doua infectie cu rotavirus, prima fiind cea din spital de Craciun. Am aflat insa ca recidiva e normala si ca copiii se autoimunizeaza dupa cele doua infectii cu rota.
In pofida diareei si a poftei de mancare diminuate, la ultimile analize (joi 18 ian) enzimele care descriu functia hepatica erau toate in domeniul normal, pentru prima oara la Sebi. Asta e o veste grozava. In weekend, Sebi si-a recapatat apetitul si si-a intarit cheful de joaca si de vorba. Vorbeste extraordinar de mult, evident pe limba lui, stalcind cuvinte. Dar vocabularul ii creste si ne trezim ca ne tranteste cate o expresie exact la momentul potrivit, fara ca noi sa-l fi invatat sa foloseasca acea expresie. De exemplu, intr-o zi, Irina statea in bucatarie pe scaunul pe care sta de obicei Sebi atunci cand mancam. Si pentru ca voia sa stea el la masa, ii zice Irinei: “a opate!”, adica “la o parte!”. Si nu e singura expresie, sunt nenumarate, imposibil de transcris intr-un mesaj de email. Insa pentru un neavizat, cuvintele rostite de Sebi sunt “pata-pata”, adica harcea-parcea…
Multi se intreaba cum e cicatricea lui Sebi. In Galeria foto 2 gasiti cateva imagini cu cicatricea. Este perfecta, sunt sigur ca nu se va mai vedea mare lucru din ea in curand. Se inroseste doar atunci cand plange. In imaginea cu caluseii eram la plimbare in Brupark, iar in urmatoarele doua in una din plimbarile zilnice dintre doua ploi, in Place Carnoy, piata in care se afla pensiunea unde locuim.
Azi am fost la Biserica Sf. Nicolae, unde am vazut ceva extraordinar: Stiti cum multi copii, mai ales cei mici se plictisesc pe perioada slujbei religioase. Aici, au la dispozitie un mic locsor de joaca (cei foarte mici ca Sebi, de ex.) iar ceilalti, mai maricei (sa zicem peste 4 ani) participa la o cateheza. Aici invata si le sunt explicate evenimente si invataturi din Biblie. Tot aici, copii din comunitatea romana au sambata cursuri de limba si literatura romana, geografia si istoria Romaniei, limbile engleza si franceza.
Apropo de limbi straine, aici unde stam sunt organizate gratuit si special pentru straini cursuri de limba franceza pe care eu si Irina le frecventam saptamanal. In acest fel ne-am imbunatatit abilitatile de comunicare in franceza bruseleana.
Toate cele bune,
Horatiu