20 decembrie 2006
As putea sa zic: “Smoookin’!”. (Expresia personajului interpretat de Jim Carey in filmul “The Mask”). Sau as putea sa gem si sa icnesc… Ambele descriu starea de dupa operatie.
Bine v-am regasit!
Poate mai repede decat ne asteptam. Irina mi-a adus laptopul in rezerva ca sa scriu eu newsletterul. Va mai retin un pic cu chestii despre mine (cat de egoist!). Asteptarea dinaintea operatiei este foarte grea. Dar, in noaptea premergatoare, am primit ceva care sa ma relaxeze si sa pot dormi. A fost OK. Vineri la 6 dimineata s-a dat desteptarea. Igiena (dus cu un sampon special ce contine un dezinfectant, izobetadina). Apoi drumul catre sala de operatie. Anestezia… Hm, asta n-a functionat asa cum ne asteptam. Trebuia sa fie epidurala. Dar din cauza ca am scolioza (vertebre apropiate) tubuletul magic si adormitor nu a intrat… Dar erau pregatiti si cu alternative, asa ca dupa cam 15 min dormeam ca un bebe. Si cand au venit mama si Irina sa ma viziteze la terapie intensiva am avut impresia ca trecuse doar un minut. Dar mi-au spus ca eu terminasem operatia, ca au extras un fragment de ficat in stare perfecta si ca il montau la Sebi. Asta era pe la 15:00. Si am dormit pana sambata cand m-au adus in rezerva. Morfina pentru controlul durerii este facatoare de minuni. Dar n-o primesti decat cateva zile. Si de luni sunt pe cont propriu. Durerea este asemenea unei febre musculare abdominale cumplite. Insa te adaptezi usor. Si cu controlul respiratiei o scoti la capat. Duminica m-am sculat din pat prima oara si am facut cativa pasi. Acu’ ma descurc singur. Iar pentru ca evolutia post-op e buna au zis ca ma vor externa joi.
Inchei cu egoismul aici si va aduc si informatiile despre Sebi. Pentru cei care n-au rabdare sa citeasca pana la sfarsit, pe scurt, E BINE!
El a intrat in operatie pe cand a mea era in toi. A iesit vineri seara din operatie. Pentru ca evolutia sa era ok, l-au adus in rezerva chiar de duminica, dupa numai 40h de terapie intensiva. Am fost invatati de medici de aici ca durerea lui abdominala este mai mica, pentru ca la varsta asta nu prea au muschii abdominali dezvoltati, deci sa nu ne facem griji. Luni l-am vazut si eu. UAU! Ochisorii lui nu mai sunt galbeni! Albul ochilor sai este alb, ca la un alt copil. Si palmutele sunt albe. Evolutia lui este in general buna. Desi nu prea are pofta de mancare, mai mananca cat de cat. In schimb s-a ales cu o enterocolita… Deci diaree, mofturi la mancare. Dar va trece. Analizele de sange arata indreptarea parametrilor legati de ficat. Deja bilirubina lui este de la 18 mg/dl pre-op la 5,4 mg/dl, azi. Adica bine. Peste cateva minute urc iar la el. Abia astept sa-l vad.
Am vrut initial sa inchei aici mesajul. Dar am fost sus la Sebi. L-am vazut! E un dragut! M-a intampinat cu o carte in manute si mi-a zis: “Tati, titi telu”. Adica ceva de genul: tati, uite carticica cu trenul. E vorba de o carticica primita de la un prieten care ne-a vizitat in spital si de care Sebi e super incantat.
Celor care intra deja in vacanta le urez sa se odihneasca, sau daca nu, macar sa se bucure de ea. Iar tuturor, sa va aduca Mosul ceva maret, asa cum lui Sebi i-a adus deja: un ficat sanatos. Sarbatori fericite tuturor!
Horatiu