1 decembrie 2006
Pentru azi am 2 vesti bune si una mai putin grozava (dar care s-a indreptat intre timp).
Prima veste este ca Sebi nu are contraindicatii pentru transplant. Este concluzia raportului medical. Am fost informati de echipa medicala ca unii pacienti cu Sindrom Alagille nu pot fi transplantati (in general nu pot fi operati) pentru ca pot exista niste noduli cerebrali care constituie contraindicatie ferma. Nu este cazul lui Sebi, el aflandu-se intr-o stare clinica buna pentru un bolnav Alagille, cu sanse mari de reusita post-transplant. Noi am fost speriati si de starea unuia din rinichii lui Sebi (se vedea o modificare structurala la echografie), dar sperietura a trecut. La examnul RMN imaginea rinichilor a aparut mai bine decat la echo. Exista intr-adevar o mica suferinta la nivelul rinichilor dar care nu pune problema unui transplant de rinichi si nici a dializei renale. Dupa ce Sebi va avea un ficatel functional speram ca si rinichii isi vor reveni.
A doua veste buna este ca si eu am starea clinica buna necesara unui donator de ficat. Ba chiar la examenul meu RMN (acela complex combinat cu colangiografie, arteriografie si volumetrie) a reiesit ca forma anatomica a ficatului meu permite rezectia lobului stang impreuna cu un set de canale biliare si artere hepatice astfel incat sa poata fi transplantat la Sebi in locul ficatelului sau bolnav. Am o observatie asupra metodelor de diagnostic si a procedurilor medicale de la Saint-Luc: spre deosebire de ce am intalnit in RO, aici se utilizeaza exclusiv metode neinvazive. Medicii din echipa de la Saint-Luc au fost foarte mirati cand le-am zis ca noi am facut punctie biopsie hepatica (toti trei: Sebi, Irina si eu) pentru evaluarea starii ficatului. Aici nu se fac biopsii nici la donator si nici la receptor. Nu spun ca punctia biopsie facuta la Bucuresti a fost traumatizanta. Eu, de exemplu, am avut doar cateva ore de discomfort. Dar pentru Sebi ni s-a propus, la un spital de copii din Bucuresti, laparotomia (deschiderea chirurgicala a abdomenului si examinarea vizuala a organelor). Noi ne-am opus atunci, iar acum la Bruxelles medicii ne-au multumit pentru ca in acest fel este mai usor pentru chirurgii de aici sa intervina.
A treia veste este ca Sebi a facut o viroza. Temperatura mare, un pic de tuse, pofta de mincare diminuata (de parca nu ar fi fost oricum mica) si doua zile fara iesit la plimbare. Partea buna e ca (aproape) i-a trecut si ca deja ieri am avut permisiunea medicilor sa iesim la plimbare. Nu stim cum s-a pricopsit cu viroza. Noi ne ferim cat putem de aglomerari de oameni (la recomandarea medicilor de aici). Trebuie sa intram la transplant perfect sanatosi. Altfel se amana… Si apoi si dupa transplant, pentru o perioada foarte mare de timp, Sebi va trebui ferit… E din cauza imunosupresoarelor care i se vor administra sa nu respinga grefa de ficat dar care (evident) ii reduc functionarea sistemului imunitar. Nu se pune problema ca poate raci mai des. Nu stim insa cum va face fata organismul sau in cazul unei imbolnaviri oricat de mici. Tot din cauza imunosupresiei ii vom mai face ultimile vaccinuri saptamana viitoare. Pentru ca dupa transplant nu se mai aplica vaccinari.