15 noiembrie 2006

Azi am incheiat o zi mai dificila. Dupa cum v-am spus, a inceput evaluarea medicala completa a lui Sebi pentru transplant. Si cand spun completa, sa stiti ca asa e. Am facut deja (de luni si pana azi) analize de sange (luni dimineata si in seara asta), echografie abdominala, electrocardiograma, radiografii pulmonare si lombare, urocultura (astea au fost luni), apoi cardio-echografie, endoscopie (astea au fost marti) si electroencefalograma (azi). In plus pentru evaluarea rinichilor medicii au facut si diureza pentru 24 de ore. Adica i-au montat lui Sebi un saculet in care facea pipi ca sa vada cat elimina in 24h. Pentru ca saculetul montat luni a avut scapari (Sebi nu prea e cooperant) a fost demontat marti dimineata, inainte de implinirea celor 24h. Si au montat altul marti seara, care a stat ok pe toata perioada de 24h. Luni sera l-am putut lua cu noi pe Sebi, in camera inchiriata la pensiune. Dar marti nu, pentru ca a fost anesteziat general pentru endoscopie, motiv pentru care a trebuit monitorizat 24h. Ba mai mult, pustiul a avut montata o punte venoasa (branula) pe manuta dreapta prin care i-au administrat glucoza. Iar monitorizarea a inclus masurarea tensiunii arteriale, a temperaturii rectale, ascultarea inimioarei la fiecare 4h. Fix. Irina l-a vegheat toata noaptea, iar drept rasplata a primit un pupic de la Sebi.

Acum Sebi doarme (e trecut de 11 seara). A adormit singur (de obicei il adoarme unul din noi mangaindu-l) A fost foarte fericit ca a scapat de firele legate de el si ca a putut pleca din spital. Desi sectia de pediatrie arata mai mult ca o gradinita (voi reveni cu descrieri despre Saint-Luc) s-a cam plictisit in rezerva lui pentru ca saculetul de colectare a urinii si cu tubul perfuziei il incomodau mult si ii limitau libertatea de miscare. Cum am venit in camera, a sorbit un biberon de lapte (pe care il primim din Spital, e un lapte special: Heparon) si apoi a cerut sa mearga in camera de joaca a pensiunii. Cu toata bucuria lui de moment, e cam suparat pe noi. Probabil pentru ca nu intelege stresul la care e supus zilnic… Si in plus nu e acasa. Desi am incercat sa reproducem cat mai mult din mediul cu care e obisnuit. Cred ca ii lipsesc prietenii. Aseara tarziu, inainte sa adoarma, in rezerva din sa din spital, incepuse sa-i enumere: Toni (fratiorul), Uca (Luca), Ada, Ana (Anisia), Adei (Andrei, finicul nostru), Tei-Tei (Tea), Bela (Isabela) si toti ceilalti. Ii e dor de toti.

Mai are programate o multime de analize si teste: oftalmologie (vineri), stomatologie (nu va fi operat decat daca dintisorii lui sunt perfect sanatosi pentru ca cariile sunt o sursa de infectii post-transplant), RMN abdominal, RMN cranian si inca multe altele pe care nu le stim inca.

Incepe si evaluarea mea ca donator. La ora la care cititi mesajul eu voi fi facut deja analize de sange, electrocardiograma, masurarea volumului si a debitului pulmonar. Si mai sunt deja programate pentru saptamana viitoare echografie abdominala, echografie cardiaca, RMN si inca multe altele.

Voi continua zilele astea cu noi informatii.

Vedere asupra cladirii principale a “Cliniques Universitaire Saint-Luc” si a pasarelei care leaga pensiunea “le Roseau” cu spitalul. Este o fotografie facuta de la fereastra camerei noastre.

Saint Luc

Imagini din rezerva lui Sebi, de marti dupa ce s-a trezit din anestezie cand deja avea montate perfuzia si sacul colector de urina se gasesc in Galeria Foto 2.

Am aflat azi ca e posibil ca transplantul sa aiba loc inainte de sfarsitul anului, pe la mijlocul lunii decembrie. Dar sunt inca multe chestiuni care pot influenta momentul cel mare. Cand aflam va anuntam.