Sebi's blog

Dragii nostri,
Se apropie ziua in care vom parasi Belgia. Si speram sa fie asa. Asta, pentru ca Sebi ne-a dat ceva emotii saptamana trecuta: nivelul imunosupresiei din sange scazuse motiv pentru care enzimele au iesit din domeniul normal. Doctorii nu s-au ingrijorat, insa, si au mai reglat un pic dozarea unor medicamente. Ieri deja era mai bine. Toate astea se intampla fara ca Sebi sa fie altfel decat il stim. Jucaus, imposibil de culcat, mereu pe faza cu cate vreo expresie pe care te miri de unde o stie. Daca ar si manca mai bine ar fi super, insa el e cam mofturos si conservator in ce priveste mancarea.
O alta (mica) problema al carei mister l-am elucidat este diareea de weekend pe care Sebi o prezinta cu regularitate. Ne-am tot intrebat noi, cum se face ca doar la sfarsit de saptamana se intampla: am urmarit alimentatia, am fost atenti, nu i-am dat ceva ce putea sa-l deranjeze la burtica. Si, totusi, se intampla. Ei bine, am aflat ce e: intre medicamentele pe care le ia Sebi se afla unul care se administreaza doar vineri, sambata si duminica. Este vorba de Bactrim, care are ca efect secundar diareea. E bine ca e asa, pentru ca pe noi ne ingrozea gandul la o potentiala (re)infectie cu Rotavirus. Deci nu e virus ci doar o reactie la medicament. Uf!
In rest, in asteptarea reintoarcerii acasa, petrecem cat de mult timp putem afara, atunci cand vremea ne permite, sau jucandu-ne prin casa.

Toate cele bune,
Horatiu

Dragii nostri,
Ieri Sebi a scapat de ghipsul de pe piciorul stang. Evident ca a fost un moment tragic, orice lucru cu care Sebi s-a obisnuit ii provoaca suparare atunci cand este inlaturat. Noi l-am tot pregatit in ultimile zile spunandu-i ca vom scoate ghipsul. In plus, incepusem sa il ajutam sa mearga, tinandu-l ca pe un copil care face primii pasi. Si a fost OK cu mersul. Dar nu a fost OK cu demontarea ghipsului. Sebi nu voia, pur si simplu sa se desparta de el. Pe toata perioada in care l-a purtat, am incercat si sa-i desenam pe el sau sa scriem ceva. Nu a fost chip: “A mea! A lu’ ‘Ebi! Nu qie la ghip!” Cam astea erau replicile lui daca incercam sa scriem pe ghips. Asadar, ieri, dupa 2 saptamani si jumatate, am scapat pana la urma de ghips. Plansete cat cuprinde. Apoi doctorul ne spune ca sa nu ne asteptam ca Sebi sa mearga imediat, ca pot trece chiar mai mult de 3 saptamani ca el sa mearga. Ei bine, doctorul ortoped s-a inselat. Tare de tot. Cred ca era vorba de 3 minute nu de 3 saptamani. Cum am ajuns inapoi acasa, cine misuna prin casa? Ati ghicit, era Sebi. Un pic cam impleticit, dar progresand cu fiecare pas. Drept rasplata si pentru ca era frumos afara (mda, se mai intampla sa apara soarele la Bruxelles) am iesit in parc Malou, la lebede. A fost super. Sebi a mers numai singur. Nu a vrut sa fie tinut de mana, nu a vrut in carut, si se supara daca il tineam de gluga. A fost independent.
Tot ieri, am avut controlul saptamanal: analizele sunt OK, medicatia ramane ca in ultima saptamana. Adica e bine. Si ne gandim la revenirea acasa. Suntem nerabdatori. De azi (16 feb) in 4 saptamani Sebi si Irina vor fi acasa.

Sa aveti un weekend fain,
Horatiu

A.M.R. (au mai ramas) mai putin de 5 saptamani pana la intoarcerea acasa!

Dragii nostri, iata ca dupa doua saptamani de tacere revin cu vesti calde din Bruxelles. Nu e prima oara cand trece atat timp intre newsletter-e dar sper sa ne intelegeti. Si precis o veti face dupa ce veti citi urmatoarele.

Sebi are (cum altfel?!) o evolutie buna: enzimele hepatice si bilirubina sunt in domeniul normal de valori, de mancat mananca binisor (la subiectul mancare este mereu loc de mai bine), a luat in greutate si… are un picior in ghips(!), ca doar asa ii sade bine unui baietel sanatos.

Dar sa le luam pe indelete: acum doua saptamani ne jucam prin casa (vreme urata, á la Belgique, ar trebui sa le exportam niste soare si grade Celsius). Si asa cum ne jucam, la un moment dat a venit si momentul tzopaielii. Si tzopaind (Sebi in pat, noi pe langa, tinand-ul de maini), la un moment dat au aparut plansetele si tipetele. Sa nu credeti ca Sebi sarea pe pat ca pe saltelele alea de sarituri acrobatice. Nu. El doar isi misca putin piciorusele, practic fara sa se desprinda de pat. Ce sa fie, ce sa fie? Pai nu mai folosea un picior dupa faza asta, iar orice incercare de al face sa stea in picioare aducea si plansete. Deci o vizita urgenta la ortopedie-urgente (ca doar locuim langa un spital polivalent). L-au palpat doi medici, fara sa gaseasca ceva, iar al treilea nu prea a fost sigur de prezenta unei fracturi asa ca a recomanda sa facem “X-Rays”. Radiografiile au scos la iveala o mica fisura in tibie chiar deasupra gleznei. Indicatia: imobilizarea piciorului cu un ghips pentru 2,5 saptamani, adica pana pe 15 feb. Credeti ca un ghips care se intinde pe piciorul stang de jos de la degete pana deasupra genunchiului este vreun impediment in pofta de joaca si de mobilitate a lui Sebi? Ei bine, NU! Ghispul nu l-a oprit sa se tarasca precum o rama, sau pe fund. Nici sa coboare de pe pat sau sa urce pe pat. Si cu acest prilej ne-am perfectionat si mersul “labe” (asa ii spune el mersului in 4 labe). Revenind la partea medicala, fisura osului le-a dat de gandit doctorilor care il supravegheaza pe Sebi. Au verificat imediat si vitamina D. Calciul se verifica la fiecare control, si este in limite normale, dar vitamina D nu intra in protocolul de asistenta post-transplant. Iar acum le pare rau ca nu au verificat vit.D mai din timp. Asa ca la analizele de joia trecuta (8 feb.) au verificat si a iesit cam mica, nu grav dar mica. Asa ca la lista consistenta de medicamente pe care le ia Sebi s-a adaugat si vit.D.

Tot joia trecuta, doctorii ne-au spus ca sunt multumiti de evolutia lui Sebi si ca daca totul merge ca pana acum, vom putea pleca acasa putin mai devreme decat ne asteptam. Asa ca acum ne facem planurile de intoarcere. Daca totul e OK si nu intervine ceva, Sebi & Irina revin in Romania vineri, 16 martie, cu avionul (deja am rezolvat cu biletele) iar eu la vreo 3 zile dupa (cel mai probabil luni 19 martie, seara tarziu).