Dragii nostri,
Se apropie ziua in care vom parasi Belgia. Si speram sa fie asa. Asta, pentru ca Sebi ne-a dat ceva emotii saptamana trecuta: nivelul imunosupresiei din sange scazuse motiv pentru care enzimele au iesit din domeniul normal. Doctorii nu s-au ingrijorat, insa, si au mai reglat un pic dozarea unor medicamente. Ieri deja era mai bine. Toate astea se intampla fara ca Sebi sa fie altfel decat il stim. Jucaus, imposibil de culcat, mereu pe faza cu cate vreo expresie pe care te miri de unde o stie. Daca ar si manca mai bine ar fi super, insa el e cam mofturos si conservator in ce priveste mancarea.
O alta (mica) problema al carei mister l-am elucidat este diareea de weekend pe care Sebi o prezinta cu regularitate. Ne-am tot intrebat noi, cum se face ca doar la sfarsit de saptamana se intampla: am urmarit alimentatia, am fost atenti, nu i-am dat ceva ce putea sa-l deranjeze la burtica. Si, totusi, se intampla. Ei bine, am aflat ce e: intre medicamentele pe care le ia Sebi se afla unul care se administreaza doar vineri, sambata si duminica. Este vorba de Bactrim, care are ca efect secundar diareea. E bine ca e asa, pentru ca pe noi ne ingrozea gandul la o potentiala (re)infectie cu Rotavirus. Deci nu e virus ci doar o reactie la medicament. Uf!
In rest, in asteptarea reintoarcerii acasa, petrecem cat de mult timp putem afara, atunci cand vremea ne permite, sau jucandu-ne prin casa.

Toate cele bune,
Horatiu

Posted: February 27th, 2007 under Noutăţi.
Comments: none

Dragii nostri,
Ieri Sebi a scapat de ghipsul de pe piciorul stang. Evident ca a fost un moment tragic, orice lucru cu care Sebi s-a obisnuit ii provoaca suparare atunci cand este inlaturat. Noi l-am tot pregatit in ultimile zile spunandu-i ca vom scoate ghipsul. In plus, incepusem sa il ajutam sa mearga, tinandu-l ca pe un copil care face primii pasi. Si a fost OK cu mersul. Dar nu a fost OK cu demontarea ghipsului. Sebi nu voia, pur si simplu sa se desparta de el. Pe toata perioada in care l-a purtat, am incercat si sa-i desenam pe el sau sa scriem ceva. Nu a fost chip: “A mea! A lu’ ‘Ebi! Nu qie la ghip!” Cam astea erau replicile lui daca incercam sa scriem pe ghips. Asadar, ieri, dupa 2 saptamani si jumatate, am scapat pana la urma de ghips. Plansete cat cuprinde. Apoi doctorul ne spune ca sa nu ne asteptam ca Sebi sa mearga imediat, ca pot trece chiar mai mult de 3 saptamani ca el sa mearga. Ei bine, doctorul ortoped s-a inselat. Tare de tot. Cred ca era vorba de 3 minute nu de 3 saptamani. Cum am ajuns inapoi acasa, cine misuna prin casa? Ati ghicit, era Sebi. Un pic cam impleticit, dar progresand cu fiecare pas. Drept rasplata si pentru ca era frumos afara (mda, se mai intampla sa apara soarele la Bruxelles) am iesit in parc Malou, la lebede. A fost super. Sebi a mers numai singur. Nu a vrut sa fie tinut de mana, nu a vrut in carut, si se supara daca il tineam de gluga. A fost independent.
Tot ieri, am avut controlul saptamanal: analizele sunt OK, medicatia ramane ca in ultima saptamana. Adica e bine. Si ne gandim la revenirea acasa. Suntem nerabdatori. De azi (16 feb) in 4 saptamani Sebi si Irina vor fi acasa.

Sa aveti un weekend fain,
Horatiu

Posted: February 16th, 2007 under Noutăţi.
Comments: none